| 1.
|
MINT'I, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmaţii care denaturează în mod intenţionat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ţi stă ceasul, de-ngheaţă apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a însela. ◊ Expr. A-si minţi foamea = a-si potoli temporar foamea cu mâncare puţină. ♦ Spec. A însela în dragoste pe cineva. - Lat. mentiri.
Sursă
: DEX'98
(35709)
- romac |
| |
| 2.
|
MINT'I vb. 1. (fam. fig.) a se bărbieri. (Nu mai ~ atâta!) 2. (reg. si fam.) a minciuni, (fam.) a tromboni. (Te rog să nu mă ~!) 3. v. însela. (I-a ~ cu vorbe frumoase.)Sursă
: Sinonime
( 193840)
- siveco |
| |
| 3.
|
minţ'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. mint, imperf. 3 sg. minţe'a; conj. prez. 3 sg. si pl. m'intă
Sursă
: DOR
(262035)
- siveco |
| |
| 4.
|
A MINT'I mint 1. tranz. A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a însela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri
Sursă
: NODEX
(343363)
- siveco |
| |
|
|